| 1.
|
REL'ICVĂ, relicve, s.f. 1. Obiect rămas din trecut si păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaste. - Din fr. relique, lat. reliquiae.
Sursă
: DEX'98
(58161)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
REL'ICVĂ s. 1. rămăsiţă, urmă, vestigiu. (~e ale trecutului.) 2. (la pl.) v. moaste. Sursă
: Sinonime
( 205950)
- siveco |
| |
| 3.
|
rel'icvă s. f., g.-d. art. rel'icvei; pl. rel'icve
Sursă
: DOR
(277898)
- siveco |
| |
| 4.
|
REL'ICV//Ă ~e f. 1) Obiect păstrat ca o amintire scumpă din trecut; vestigiu. 2) la pl. Rămăsiţă (oseminte, resturi de îmbrăcăminte etc.) aparţinând unei persoane, considerate sfântă; moaste. /<fr. relique, lat. reliquiae
Sursă
: NODEX
(351224)
- siveco |
| |
|
|